Mă numesc Teodora și sunt studentă în anul II la facultatea de Medicină Generală în cadrul UMFCD. Astăzi am făcut un mic experiment prin care vreau să aduc ÎNCĂ o dovadă a faptului că portul măștii NU CAUZEAZĂ HIPOXIE (aport insuficient de oxigen în organism).
Notă 1: saturația de oxigen este în mod NORMAL de 97-99% datorită unor legături ce se realizează între circulația funcțională (care se ocupă de schimbul gazelor respiratorii: oxigen și dioxid de carbon) și cea nutritivă a plămânului (care furnizează sânge și hrănește organul). Saturația de 100% NU se atinge în condiții fiziologice datorită acestor segmente arteriale de control.
Notă 2: sub nicio formă nu sunt sponsorizată de firma de măști/pulsoximetru. Nu am precizat nici măcar magazinul de unde le-am achiziționat. Am acoperit sigla de pe mască pentru a clarifica acest aspect.
Notă 3: experimentul este realizat pentru o activitate fizică moderată timp de 40 de minute, la cumpăraturi cu plimbat prin magazin și mers pe jos de acasă până în respectivul supermarket, urcat un număr de etaje cu și fără bagaj, etc.
Am plecat de acasă la cumpărături cu DOUĂ MĂȘTI: una chirurgicală și una FFP3 peste.
Momentele când mi-am măsurat saturația în oxigen (și pulsul) au fost următoarele:
12:53
Am plecat din casă. Saturație în oxigen 97% (puls 112 deoarece m-am agitat să adun lucrurile necesare pentru cumpărături).
12:59
Am ajuns la Lidl. Am mers pe jos, în ritm destul de alert, timp de aproximativ 6 minute. Am purtat maștile permanent. Saturația în oxigen A CRESCUT la 99% (puls 103).
13:27
Am terminat cumpărăturile. Saturația în oxigen: 98% (puls 104).
13:34
Am ajuns din nou acasă. De dată aceasta am mers mai lent și am urcat cele două etaje ceva mai greu, având și cumpărăturile. Saturația în oxigen: 99% (și pulsul 133 datorită efortului de a urca scările).
Concluzii:
Chiar dacă am purtat două măști, în intervalul de 41 de minute, saturația de oxigen s-a păstrat în parametrii fiziologici (97-99%).
A fost incomod? Puțin, mi s-au aburit foarte rău ochelarii. Am simțit că leșin/mi se înmoaie genunchii – în niciun caz.
Relația mea cu masca, fie ea chirurgicală, fie FFP2/FFP3 s-a îmbunătățit treptat pe parcursul ultimelor opt luni. La început și eu simțeam că amețesc, că respir un aer cald și umed care nu este suficient, dar m-am acomodat.
Am realizat acest experiment pentru că ÎNCĂ observ un număr mare de persoane care poarta masca necorespunzător. Poate dacă frica lor este că “nu pot respira”, atunci pot urmări rezultatele mele pentru a observă că nu este chiar așa. Repet, și mie mi-a fost greu la început, dar m-am acomodat TREPTAT, urmând mereu recomandările/indicațiile.
Aș aprecia un share cât mai mare ca să ajutăm cât mai multe persoane să treacă de această barieră, mai mult psihologică.
Medicii luptă mult mai mult de 40 de minute, așa că puteți încerca în scurta voastră vizită la magazin să respectați regulile impuse, fără a vă deteriora în vreun fel sănătatea, ci din contră, protejându-vă pe dumneavoastră și pe cei din jur!
Lasă un răspuns