Cred că perioada prin care trecem ne afectează extrem de mult pe toți. Ne lipsesc foarte mult experiențele pe care le trăiam în trecut, glumele pe care le împărtășeam cu colegii de breaslă și timpul petrecut prin săli de stagii, pe coridoare sau flămânzi prin magazinele de la colțul facultății. Ne lipsește lipsa somnului, tânjim după mirosul de creier ars din biblioteci și după oboseala cronică în care ne cufundam la cursuri. O întâmplare amuzantă în stânga, o bonetă cu dințișori în dreapta, un doftor cu pretenții la catedră, poate chiar un pacient cooperant să vină și să plece…măcar să plece (să aibă de unde să se întoarcă). Lumea s-a schimbat atât de mult din cauza lumii încât, după această pandemie care stă ca un ghimpe în spinare, m-aș reprofila fie pe un domeniu al științelor psihicului uman, fie pe aria din sfera bolilor autoimune. Tot ceea ce se întâmplă în prezent cu noi este efectul a ceea ce noi am creat. Faptul cu X-ulescu alege să nu creadă în ”viruși”, este strict problema dânsului. Chestiunea care mă intrigă ține de modul în care puterea sa de convingere față de doamna Z de la parter este de domeniul fantasticului. Ce să mai, studiezi medicina timp de 6 ani și tot prost rămâi. Și rămâi prost din două mari motive: pentru că ajungi să te minunezi când auzi că devii hipoxic cu atâta CO2 sub mască și pentru că, de la atâta școală online, o să ai tendința de a cere un link pacientului pentru a te loga la simptomatologia sa.
Colac peste pupăză, lucrurile stau astfel și nu prea avem ce discuta. Te loghezi, te activezi, iei notițe cum poți și în loc să pui mâna pe turbină, apeși pe ”ENTER” și îl auzi în continuare pe profu`. Personal, faptul că mă trezesc la 7:45 într-o zi ploioasă de Joi, mă pregătesc (sau nici măcar) și deschid laptop-ul, nu pot spune că mă deranjează. Ba mai mult, de când cu ultimul articol (în care am promis că o să am grijă de mine), dorm boierește, mănânc când mi-e foame și dorm boierește. Odihna-i după cum se vede o prioritate (după 4 ani în care mi-am bătut joc) și pot jura cu mâna pe inimă că mintea mi-e mai limpede și sufletul mai liniștit. Cu sinceritate apreciez acum, că ai noștri doctori se implică! Facem cursuri cu nemiluita, ba chiar întrebându-mă uneori: ”Doamne, da chiar ne ține?”– evident, asigurându-mă că nu am microfonul deschis. Așadar, pentru partea asta nasoală de teorie, lucrurile nu stau chiar atât de rău. Faptul că poți să bei o cafeluță sau un ceai în timp ce vizionezi un OPG de copil plecat la școală este extraordinar. Și nu! Nu sunt ironic! Oricum ai fi dat amânare alarmei de cel puțin 5 ori per fiecare dimineață ploioasă de Noiembrie și în cel mai bun caz ajungeai să te întorci pe partea cealaltă (darămite să te mai trezești la marginea patului și să te pregătești pentru cursul de la ”județean”). Chestia asta cu școala online, e chiar benefică pe alocuri, dar așa cum orice plan de tratament are limitările sale, tot astfel și cu doftoria de acasă. Doxă de carte, io-s convins că vom fi. Singurul homunculus (un fel de ”pitic pe creier„) care nu-mi dă pace este partea cu practica. Vezi tu? Din cauza lui madame Z de la parter (care repet, știe de la X-ulescu cu 5 clase), uităm fraților priza elevatorului și tehnica extracției simple cu cleștele. Mă și gândesc că o să îmi tremure mâna pe turbină ca în primul stagiu clinic de odontoterapie.
Lucrurile intraseră într-o lumină atât de interesantă. Terminasem primul semestru al anului IV și simțeam efectiv că am abilitatea de a deveni un bun medic dentist. Scăpasem de frică, căpătasem abilități în exprimare și în practică încât ajunsesem să efectuez un tratament endo` de pluriradicular fără emoții că voi aspira sânge în carpulă în timpul anesteziei. Acum? Acum nimic. Costumul de stagiu stă călcat curat în dulap, geanta de 5 kg cu materiale e nemișcată și frezele invocă dorul de autoclav. Practic nu e nimic practic. Practic e doar teoretic. La cum arată situația actuală, lucrurile nu stau deloc bine. Meșterul Y de la 2 s-a întâlnit cu madame Z la ”market”. Inițial mi s-o părut că mă înșel. Din cauza că purtam masca pe nas, mi s-au aburit ochelarii. Când lentilele și-au revenit, era chiar madame Z. Stătea ”bot în bot” cu Y-ul lângă aparatul de termoscanare și trimitea Flügge către domnu` meu. Am și auzit o frântură la intrare: ”E o conspirație! Domne`, de când port masca asta sub bărbie, parcă nu pot să respir”! Mi-am continuat drumul, am achiziționat o sursă importantă de K+ și am plecat spre casă. Știam că trebuie să învăț că de…poate mă trezesc cu unul din edentații aștia peste 2 ani că vrea dinți cu pretenții. Mi-i și frică de ce o să iasă. Ăsta vrea ”lucrare faină” că vezi Doamne, de-aia-s medic. Noroc că-s parte a unei generații cu nițică noroc, că sigur ar fi mestecat în gingii în continuare. Off! Mare milă ai Împărate Ceresc de noi. Dă-le minte ăstora că există virusuri și că medicii nu fac medicină 6 ani că se plictisesc cu viața lor. Dă-le minte și ține-i distanțați, responsabili și puțin mai gânditori. Că dacă nu, ajung să jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea și pe Panaceea și să-mi fie frică de jurământul meu. Iar celor tineri, dă-le înțelepciune că sunt viitorul acestei lumi și e păcat de modul în care majoritatea își bat joc de cei care respectă. Vezi tu, avem nevoie ca X, Y și Z să nu se mai creadă cap de alfabet. Dă-le minte și lămurește-i că d-ra A, domnul B și stimabila C, stau acasă în fața calculatorului și învață medicină de pe tastatură. Ș-apăi Doamne, fă cumva și zi-le că greșesc. Găsește Tu o soluție prin care să-i convingi că responsabilitatea și maturitatea li se vor întoarce mai târziu sub forma unui tratament cât se poate de benefic. Noi am tot încercat și nicicum nu reușim.
Așadar, concluzionând: povestea asta cu Covidu` nu-i o mascaradă! Dacă vrei să te reîntorci în sala de curs sau stagiu, lasă party-urile cu puhoi de lume pentru câteva luni și gândește rațional. Până la urmă, instinctul de supraviețuire îl ai. Iar dacă ai și puțin creier, vei ajunge să mergi la curs/seminar cu picioarele tale.
Just sayin`…
Am spus! Cu considerație pentru ai mei semeni, Andrei Urîtu, anul V, viitor medic dentist (specialist în IT)
Lasă un răspuns