Dragă student, ai răbdare

Un an, douăsprezece luni, 365 de zile. Atâta timp a trecut de când am pășit pentru prima dată în Facultatea de Medicină ca student. Și acum țin minte emoțiile primei zile și prima cafea băută cu colegii. Per total, pot spune că a fost un prim an cel puțin interesant. Deși am întâmpinat greutăți, am reușit împreună să ne adaptăm și să menținem un contact deschis cu profesorii și conducerea facultății.

Acum însă, în ciuda dorințelor noastre, începem al doilea an universitar online. Nu vreau ca acest articol să fie unul în care mă plâng de sistem sau de situația actuală, ci unul de conștientizare. În primul rând, toți studenții trebuie să înțeleagă faptul că nici profesorii noștri nu sunt mulțumiți de condițiile de acum, dar nu se plâng, ci încearcă să ne facă o acomodare cât mai ușoară. În al doilea rând, haideți să facem un joc de imaginație. Peste zece ani sunteți medici și vă lovește o pandemie. Vă protejați cât de mult puteți, dar inevitabil vă intersectați cu un student suspect, nediagnosticat. Ce faceți dacă începe un focar? Vă plângeți de conducere?

Cel mai bun sfat pe care l-am primit până acum a fost următorul: „Amalia, ai răbdare”. Ca să înțelegeți, cuvântul „răbdare” nu face parte din vocabularul meu. Oricât de organizată aș fi și oricâte planuri aș face, răbdarea nu a fost niciodată punctul meu forte. După o discuție avută cu o persoană importantă din viața mea, am realizat că sunt câteva lucruri pe care aș vrea să le schimb la mine, iar acum am ocazia perfectă. Ai prea mult timp liber? Angajează-te! Nu ai avut timp în facultate pentru pasiunile tale? Acum ai!

Chiar dacă nu au ieșit lucrurile după placul nostru, avem pentru prima dată ocazia de a ține pasul cu materia, de a asimila toate informațiile primite, de a citi în plus și cireașa de pe tort: putem face toate astea și să avem timp și pentru noi.

Haideți să învățăm să privim o problemă din mai multe perspective, să ne punem și în papucii altora. Haideți să căutăm partea plină a paharului. Haideți să nu mai fim egoiști și să punem pe primul loc atât siguranța noastră, cât și a celor pe care îi iubim.

Dintotdeauna am susținut că sunt mândră de generația din care fac parte. Împreună avem o voce puternică, avem curajul de a începe un război, iar, spre deosebire de părinții noștri, avem și toate armele necesare. Dar înainte de a pleca la luptă, haideți să ne gândim bine dacă o facem pentru o cauză comună bună.

Așa că, dragă student, ai răbdare.