Dacă vreți doar bani, nu medicina e soluția

Vreau să încep prin a spune că asta e părerea unui om căruia nu-i place neapărat medicina și care a ales asta la repezeală pentru că suna foarte mișto la vremea respectivă.

Mă uitam la Anatomia lui Grey și, evident, lucrurile erau prezentate într-o lumina super bună: eroism, fete frumoase, bani și imagine la calitate HD. Cam astea sunt elementele cheie ca să-ți planteze o dorința în minte.

Serios vorbind, de ce am ales medicina ? Prima dată pentru că părea o sursă sigură pentru un venit cel puțin decent. A doua oară pentru că simțeam datoria să fac bine. Sunt 2 motive cu care sunt de acord și acum, în anul 4. Medicina e cu siguranță o sursă sigură (aproape sigură de fapt, în funcție de ce faci la rezidențiat) pentru un venit bun (nu mă refer deloc la șpagă), și încă sunt de părere că cei mai norocoși dintre noi au datoria să facă bine altor oameni.

Dar nu-mi place procesul. În prima oră de anatomie, când am pus mâna pe niște vertebre de om uscate și înșirate că mărgelele pe-o sfoară, primul gând care mi-a venit în minte a fost „ce naiba fac aici?”. Apoi lucrurile s-au mai așezat și m-am obișnuit cu unele chestii, mai ales că primii 3 ani fiind exclusiv teoretici m-am împăcat ușor cu învățatul din cărți. Dar în anul 4 când am ajuns pe secție am văzut că nu-mi place deloc să vorbesc cu pacienții, să-i ating, să-i privesc, și m-am surprins în diverse momente cum mintea-mi fugea la total alte lucruri pe care-aș fi putut să le fac în acel timp.

Știu că nu mi-ar plăcea să merg dimineața la spital, să lucrez 7 ore cu pacienții iar apoi să plec acasă. De fapt nu mi-ar plăcea să merg zilnic la niciun alt fel de loc de muncă. Dar mi-ar plăcea la final de zi rezultatul. Adică trăgând linie să văd că azi am scăpat un copil de durere, de frică, de handicap. Și că i-am dat speranță. Mi-ar plăcea pentru că m-ar face să mă simt un om foarte bun, și când mă simt un om foarte bun dorm bine și-mi merge bine.

Repet. Așa cred acum, că toți oamenii care au vieți frumoase au datoria să întindă o mâna de ajutor celor mai puțîn norocoși. Pentru că așa cum am mai zis, nu ne-am născut egali. Față de cine avem datoria asta ? Eu știu față de cine o am eu, dar pentru alții poate fi alt răspuns. Unul din ele poate să fie că pentru voi înșivă.

Totuși, de ce am zis că nu medicina e calea corectă spre bani ?

Așa cum am zis, medicina poate să-ți aducă bani cel puțin decenți.

Și aici nu vorbesc de șpagă pentru că nu-s de acord cu asta. Vorbesc doar de nivelul de salarizare actual din România.

Dar dacă doar banii te motivează, atunci sunt modalități mult mai ușoare de a-i face.

Medicină are 6 ani. În primii 3 ani dăm câte 2 sesiuni de câte o luna fiecare. Dacă nu te interesează notele și eșți dispus să plăteșți 2000 de euro taxa anual, atunci poți să nu-ți bați capul cu învățatul pentru că 5-ul se ia extrem de ușor. Trebuie să îți doreșți intens să pici că să pici într-adevăr un examen. Cu foarte puține excepții. Problema e că dacă n-ai chef să înveți pt examene, o să fie greu să te motivezi și pt rezidențiat.

În schimb, dacă te interesează notele și vrei 10, sesiunea chiar poate să te ducă la limita nervilor. 30 de zile de învățat continuu, zilnic de la 8 dimineața la 8 seara, în care trebuie să-ți inhibi toate dorințele de a face alte activități. Sună cam nașpa. Va zic eu – chiar e nașpa. Jumate din sesiune o petreci îndesând în creier pagini întregi cu noțiuni. Pe scurt, totul se desfășoară cam așa: citești o propoziție, o mai citești o dată, încerci să o spui pe de rost până iese, apoi faci la fel cu o pagină întreagă, apoi repeți de câteva ori pagină pe de rost. Faci asta pentru vreo 20 de pagini, la final de zi repeți tot și vezi că încă nu știi perfect deși ai băgat 12 de ore de toceală. Mâine o iei de la capăt cu alte 20 de pagini. În ziua dinaintea examenului repeți toate cele 150 de pagini și îți dai seama că încă ai probleme. Să te forțezi să faci asta, deși e neplăcut și dureros psihic, îți cere o motivație mare de tot.

Asta e medicina.

În 6 ani în care faci asta, categoric poți să găseșți alt mod care să-ți aducă 1000 de euro pe lună.

De-aia zic. Gândiți-va bine ce vreți. Bani? Sunt metode mai ușoare. Să faceți fapte bune? Atunci băgați-va. Vă place procesul? Cu atât mai mult.

Există studenți care fac medicina pentru bani?

Păi, deși puțini o s-o recunoască, cred că foarte mulți o fac. Îmi dau seama de asta din glumele pe care le fac, din lipsa de empatie și de răbdare față de pacient, din faptul că nu stau să-l asculte și din cum vorbesc despre el.

Și dacă nu-ți place sau nu te faci să-ți placă o să fii un medic prost.

Pentru că treaba medicului nu e numai să vindece. Normal, pentru asta e plătit și asta scrie-n fișa postului, dar el mai are și o sarcina care-i cade în responsabilitate pentru simplul motiv că doar el și încă o persoană pe lume o pot îndeplini.

Știți despre ce vorbesc.

Are marea sarcina de a liniști pacientul. Orice om, când are probleme, va vedea în medic un zeu. Când îi va fi frică va aștepta să audă verdictul medicului. Dacă acesta îi zice c-o să fie bine atunci s-a liniștit. Cuvintele lui sunt mai puternice decât ale membrilor familiei și decât ale internetului.

Dacă medicul nu stă să-i explice, nu-i spune nimic de bine despre evoluția lui, dacă doar îl anunță ce pastile trebuie să ia, ce consecințe va avea dacă nu va urmă tratamentul, dacă îi va spune doar ce-a greșit de-a ajuns așa și cum starea lui e ireversibilă, atunci acel medic se joacă urat de tot cu mintea pacientului și nu-și folosește una din cele mai bune cărți din pachet.

Pentru că stresul alimentează boală. Liniștea ameliorează starea de sănătate. Aici ar trebui să umble un doctor că să fie bun.

Am văzut până acum doar 3 oameni în facultate care se comportau cu pacientul de parcă era fratele lor mai mic care s-a lovit și trebuie înveselit. Și n-a mai trebuit să-i întreb eu dacă le place ce fac pentru că era evident.

Și mesajul e pentru cei care termină liceul și vor să dea la medicină.

Nu e ca în Anatomia lui Grey, că așa am crezut și eu. Și e al naibii de greu. Și dacă motivația sunt doar banii atunci nu se merită.

PS. Probabil bănuiți care-i cealaltă persoană din lume care poate îndeplini această sarcina a medicului. E vorba de divinitate. Normal, asta e adevărat doar în cazul în care există credință. Iar de cele mai multe ori omul care are probleme are brusc și credință 🙂