Tot înainte

Vacanță! Sună prea frumos ca să fie adevărat, nu? Dar după atât de mult timp, a venit.

Privind în urmă, acum dintr-o postură foarte confortabilă, mă gândesc  ”Ce an!” . Parcă alaltăieri am ieșit cu viitorii colegi în oraș înainte de festivitatea de început de an, ieri eram în stresul sesiunii și azi a și venit vara. Când îmi spuneau studenții  din ani mai mari că facultatea va trece mai repede decât aș putea crede, zâmbeam politicos și eram sigură că vor doar să mă încurajeze, dar aparent au avut dreptate. Am avut parte de experiențe minunate, m-am dezvoltat enorm psihic și academic, am cunoscut oameni extraordinari,  dar am făcut și greșeli cât să mai pot da la 10 oameni. Până la urmă cu ce am ramas din anul acesta?

Care e lucrul cel mai important pe care l-am învățat în acest timp?

Există în engleză un cuvânt foarte drăguț, care nu cred că are un echivalent complet în română. Este vorba de grit . Definiția lui ar fi ”trăsătură psihologică caracterizată de o puternică pasiune pentru un vis, un plan din viitorul îndepărtat, alimentată de perseverență, motivație puternică și entuziasm” .  Și este exact trăsătura pe care am văzut-o la stundeții cei mai buni și la mentorii din jur. O dorință soră cu încăpățânarea de a reuși, fie ce piedici ți se pun în cale.

Realitatea e departe de a fi așa frumoasă pe cât ne-o închipuim. UMF-ul nu e Paradisul pe Pământ și drumul pe care am pornit nu e unul nici pe departe ușor. Dar în mijlocul cursurilor interminabile la fizio, anatomiei care parcă nu se mai gată, oamenilor pe care i-ai dezamăgit de mii de ori că ai amânat să ieșiți și petrecerilor pe care le-ai ratat că erai prea stresat, trebuie să găsești acea putere, disciplină și dorință de a-ți îndeplini visul. Cred și susțin că e singura cale. În momentul în care te deconectezi și știi să îți focalizezi gândurile pe un singur lucru într-un moment anume, să dai tot ce ai mai bun și să te încăpățânezi să zici că treci tu cumva peste orice, atunci vei face față cu brio. Tot înainte.

Un gând pentru cei care vor avea admitere curând: profesorul meu de anato ne spunea ”Să începeți cu mult entuziasm facultatea, ca să aveți de unde pierde.” Îi dau dreptate. Formați-vă idealuri și porniți în dimineața admiterii încrezători maxim și lipsiți de emoție, dar asigurați-vă că știți că reușita voastră ca medici depinde doar de voi și de cum știți să vă folosiți resursele și nu puneți responsabilitatea pe umerii nimănui altcuiva. Nu există muzică de fundal ca și în Grey’s și nici grandoare, dar vă dau cuvântul meu că e o călătorie fantastică dacă știi cum să te bucuri de ea.

Mult succes și bucurie nesfârșită în vacanță!

Cu mult drag,

Andreea.