„Oricât aş fi de trist, oricât aş fi de disperat, oricât m-aş simţi de captiv în maşinăriile electronice care-mi urmăresc tensiunea, respiraţia, funcţiile organismului, glicemia, pH-ul şi, în genere, toate funcţiile vitale, am dobândit convingerea că pot avea încredere în toate acestea, pentru că la pupitrele de comandă stau mari profesionişti, dedicaţi vieţii.”, afirma marele Adrian Păunescu. Și ce frumoase sunt gândurile curate așternute pentru a fi împărtășite cu ceilalți…pentru un medic este foarte important să ofere încredere pacienților săi, să-i asigure că este suficient de bine pregătit încât aceștia să-și lase viețile în mâinile sale. Și cred că asta face diferența dintre un medic bine pregătit și unul mediocru. Vreau să vă transmit prin aceste rânduri că pregătirea noastră este extrem de importantă, deoarece, undeva, acolo într-un pat de spital, șade un suflet…care speriat, așteaptă ca marii profesioniști să mânuiască bine cunoștințele cu scopul de a-l vindeca. Și aici intervenim noi: cei care dețin pasiunea pentru medicină în mod autentic, vor pluti pe aripile acestei meserii lin, știind că asta le aduce cu adevărat fericire pe interior. În schimb, cei care aleg această meserie în mod declarativ, s-ar putea ca pe drum, pietrele mici, reprezentate de gândurile care în permanență îi întreabă dacă alegerea făcută este corectă, să-i împiedice pentru un timp. Vestea care ne fericește este că totuși mulți dintre aceștia ajung să dezvolte pasiune în timp…dar să nu uităm, relativitatea timpului demotivează cel mai mult. Când crezi că e prea târziu să faci ceva, dar în realitate nu este așa. Când crezi că pentru a face ceva ai nevoie să ți se ofere condiții optime de încredere, susținere și un mediu perfect pentru dezvoltare. În realitate, propria motivare sau demotivare ești tu însuți. În realitate, valoarea a ceea ce faci este creată de cum o faci. În realitate, nu cauți condiții optime, ci le creezi. În realitate, haosul stimulează creativitatea și nu o inhibă. Concluzia este simplă și o găsești peste tot. Oferă mai mult decât primești. Orice faci, are în primul rând efect asupra ta, îți formează personalitatea, îți modelează caracterul la orice vârstă. Interacțiunea cu oameni și situații diferite te ajută să crești.
Încrederea în fiecare dintre noi dă putere, iar aceste interacțiuni fac punte între posibil și „a începe să visezi”. Când ni se împletesc destinele cu ceilalți, cu cei care ajung să ne inspire, chiar și pentru câteva ceasuri, lumina lor ne luminează uneori întreaga viață. Lumină și bucurie nu e greu să dăruim, pentru că sunt nemateriale, trebuie doar să avem încredere că oricât de mult oferim, nu se termină niciodată.
Lasă un răspuns