Eu sunt Andreea Rupi, studentă la medicină generală în anul întâi din cadrul Universității de medicină și farmacie, științe si tehnologie „George Emil Palade” Târgu Mureș dar deși port acest nume promit că știu să lipesc lucrurile încercând să împart o fericire contagioasă.
Recunosc că pentru mine medicina a fost un domeniu care nu m-a atras de la început. Mama mereu mi-a spus ca nu ai cum să iubești ceva până nu întelegi acel ceva și uite că a avut dreptate.
Am pășit destul de sceptică în drumul ăsta spre medicină. M-am văzut intrată și așteptam să văd ce urmează. Acum, după un semestru și un pic voi încerca să descriu ce este pentru mine conceptul de Medicină, mai presus de facultate. Voi încerca să abordez Medicina în ideea de știinta a sufletului învelit în fizic.
Corpul uman este fascinant. Țin minte și acum cum învățam pentru biochimie și aflasem de lizozomii din lacrimi, care sunt acolo tocmai pentru a nu îți infecta ochii cand plângi. Cum? Cum să fie corpul tău atât de inteligent încât să îi pese până și de cel mai mic detaliu. E o mașinărie în care fiecare celulă își știe scopul, fiecare sinapsă își urmează voința „stăpânului” și fiecare gând e fabrica unui substrat fizic sau invers (de foarte multe ori invers).
Să te înhami la un asemenea drum, al facultății de Medicină e ceva. Sper ca fiecare dintre studenți să realizeze că face parte din ceva mult mai mare decât el. Cred că este important să conștientizam că în acești ani vom aprofunda corpul uman, menit să lucreze perfect; un mecanism în care fiecare celulă lucrează pentru ca tu să trăiești.
Când în corp apare o eroare, o anomalie, aici intervine puterea medicului. Și cum altfel poate interveni el dacă nu ajunge să gândească ca o celulă? Dacă nu patrunde în cele mai mici mecanisme ca să știe unde să repare. Exact, o știm cu toții, ideal ar fi ca atunci când se poate, să se repare cauza, niciodată efectul.
Acum să mă întorc în prezent, în stadiu de studentă în cadrul facultății de Medicina din Târgu Mureș. Cea mai pregnantă amintire pe care o am până acum e cea de la examenul practic la anatomie unde trebuie să recunoaștem formațiuni pe cadavru. Am avut foarte mari emoții pentru că erau multe noțiuni și mi-era teamă că mă voi pierde la examen și nu voi recunoaște în practică ceea ce am învățat în teorie. A decurs însă totul perfect și nu pot să descriu ce mulțumire am avut văzând că tot ce am învățat era acolo, tangibil, în fața mea și că orele petrecute învățând nu au fost în van, acumulasem puținul din ce urmează să înțeleg: corpul uman în toată complexitatea lui.
Singurul sfat pe care simt că sunt în stare să îl dau momentan este să învățați logic!
Omul nu este o carte și nu funcționează după propoziții. Medicina e matematică, psihologie, fizică, chimie , tehnologie, chiar și istorie. E intersecția tuturor științelor și trebuie tratată ca atare.
Știu că e greu, dar e un sacrificiu pe care dacă îl tratezi corect sunt sigură că-ți va aduce mulțumire de sine și recunoaștere din partea celorlalți.
Un mesaj de final pe care vreau să îl las e :
Be a good person and you will win everything: yourself and others!
– Cu drag, Andreea Rupi
Lasă un răspuns